deci da.

De curând am citit un post pe un blog pe care, nu că-l urmăresc, dar care mi-a sărit în ochi după ce am intrat pe o pagină kpop. L-am citit printre rânduri prima dată, şi tot ce citeam mă atingea la sentiment, aşa că m-am luat de să-l citesc pe tot, iar răbdarea mea nu a fost chiar foarte bine întreţinută.
Ştiu că există oameni anti-Asia. Ştiu că există omaeni care nu sunt capabili să facă diferenţa între coreeni, chinezi şi japonezi. Ştiu, mă, ştiu. Nu-s proastă. Dar nu este cum spune omu' ăsta (o să vin cu citate). Mă arde rău de tot să nu îl caut ca să-l pleznesc de să facă 360. E treaba mea ce model am, ce muzică ascult, ce nume am pe facebook şi cum îmi fac părul. Dar, să începem.

(Contra argumente de fană.)

"Un curent pe care eu l-aș intitula: trendul ochilor subțiri, a limbii încâlcite și a frizurilor îndreptate cu placa."

 Ochi subţiri au şi europenii, ca să nu îţi dau exemple (cume ste Kim Bo Ah - Spica) de coreeni cu ochii imenşi, limbă încâlcită sunt şi turca şi araba şi indiana şi alea vorbite acolo în Africa, iar freză îndreptată cu placa şi-au făcut toţi măcar o dată.

 "Copiii nu mai au modele din literatură, pictură sau muzică: modelele lor sunt cei pe care i-am precizat în titlu și al căror nume mi-e lene să-l mai scriu și chiar să-l copy-paste-uiesc." (Ozzy: That being Lee Minho & Kim Hyunjoong)

 Ok, wait for me. Vrei să spui că pe vremea lu' mama existau asemea oameni? Pe lângă faptul că pot să număr copile de şase-şapte ani care cântă în faţa blocului Turbofin şi 50Cent, Kim Hyunjoong este cântăreţ, iar Lee Minho are şi el fan meetings la care cântă. Dar mai ştiu şi oameni care îi au ca model pe Selena Gomez, Justin Bieber, Demi ovato & company aşa că nu este doar un Kpop fact.

"Dar cu asta cu asiaticii, cu felul lor unic de a fi, cu muzica lor, de altfel copiată de la noi, cu limba înnodată și moda efeminată, îmi pare a fi cea mai proastă opțiune când vine vorba de a copia un popor."

Ce spui tu acolo? Copiată de la noi? Adică, noi care avem 2 beat-uri, una pe o melodie care are ca vers central "Uhh, you so fine, come here and let me fuck you hard and deep" şi unul care are ca vers central "My boy(girl)friend just dumped me and I am so sad, let me go to a club to get fucked" ? Ăăăă, nu. Adică, este ăsta de cântă acuma, Gustavo Lima or smth, care are 2 melodii, sună ambele la fel şi dacă le pui una după alta fără o pauză de minim cinci secunde, eu nu-mi dau seama că s-a terminat una. Dar, trupele ca şi, să dăm un exemplu clasic, Bigbang, lansează un album, fac 4 videoclipuri la 4 melodii în şase luni, şi nici una nu sună ca alta ( Blue, Bad Boy, Fantastic Baby şi Monster). Şi nu mă faceţi să-mi deschid, vă rog frumos, playlistul pentru că sunt periculoasă.
Apoi, modă efemeiată este peste tot în lume, nu ştiu dacă s-a uitat pe stradă sau se ascunde sub pat, dar există, este, va fi, nu se opreşte şi o să continue. Nu sunt coreeni care au început-o şi nici nu o să o oprească el. România a fost prinsă în acest val de efeminizare şi pot să număr pe stradă tipi care au încercat măcar odată să se machieze.

"Ah, și unde nu pui că țânci care mimează coreenii,  se apucă să învețe limba să-și strângă bani pentru excursii, ca să nu mai vorbim de postere, telefoane cu meniu în limbi aproape hieroglifice și porecle spuse cu limba înnodată."

Da, aşa-i. Vrem să învăţăm coreeana, vrem în Coreea şi , da, ştim să ne setăm telefonul în altă limbă decât în română. Dar e treaba noastră, că nu îţi luăm ţie banii de cumpărat pâine şi ţigări, ca să ne cumpărăm toate prostiile.


Mie, personal, nu-mi place ca oamenii să se lege de ce fac eu cu viaţa mea. Este fix treaba mea ce muzică ascult, cum îmi arunc banii pe geam (deşi îi păsrez ca să plec de aici, nu-mi iau haine de firmă), şi câte modele am. Cum e fix treaba ta ce modele ai, ce muzică asculţi şi cum îţi arunci banii pe geam.

Sunt puţin cam obsessed, dont tell me.